In evaluarea proprietatii imobiliare se utilizeaza, In general, abordarile prin: comparatia vanzarilor, capitalizarea venitului si prin cost si implicit metodele asociate cu aceste abordari. Evaluatorul va reconcilia valorile rezultate din aplicarea a doua sau mai multe abordari sau metode asociate. Toate cele trei abordari sunt bazate pe principiul substitutiei, care stabileste ca daca sunt disponibile mai multe marfuri sau servicii similare sau asemanatoare, acea marfa sau acel serviciu cu pretul cel mai mic va atrage cererea si vanzarea cea mai mare.

 Proprietatea subiect al evaluarii (proprietatea de evaluat) este comparata cu preturile de vanzare (sau cu cotatiile sau ofertele de vanzare) ale unor proprietati similare, care au fost tranzactionate recent pe o piata libera. Preturile de vanzare sunt analizate prin aplicarea unor elemente de comparatie corespunzatoare si sunt ajustate pentru diferentele fata de subiectul evaluarii, pe baza elementelor de comparatie.

In aplicarea abordarii prin comparatia vanzarilor, evaluatorul trebuie sa ia In considerare care sunt drepturile de proprietate de evaluat, pentru a se asigura ca sunt identice cu cele asociate cu proprietatile comparabile. In caz contrar, sunt necesare corectii adecvate asupra vanzarilor proprietatilor luate ca baza de comparatie. Abordarea prin comparatia vanzarilor este aplicabila si convingatoare numai In cazul existentei unor date de piata suficiente. Datele obtinute prin aplicarea acestei abordari pot fi aplicate si In cazul abordarilor prin capitalizarea venitului si prin cost. Totusi, Increderea In abordarea prin comparatia vanzarilor poate fi limitata atunci cand conditiile de piata sunt marcate de modificari rapide sau de volatilitate sau In cazul evaluarilor de proprietati specializate, care sunt rareori vandute.

In cazul abordarii prin capitalizarea venitului, valoarea de piata a proprietatilor imobiliare este determinata pe baza capacitatii proprietatii de a genera venit. Abordarea prin capitalizarea venitului se bazeaza pe principiul anticiparii, conform caruia valoarea este creata de beneficiile viitoare anticipate (fluxurile de venit).