Realizarea
unui curs cu titlul "Globalizare şi regionalizare” s-a dovedit încă de la
început o provocare. Motivele sunt numeroase: cele două cuvinte se repetă
aproape obsesiv în literatura de specialitate a ultimilor ani. Cărţi, articole,
comunicări la conferinţe ştiinţifice …. nenumărate lucrări în care autori
renumiţi îşi spun părerea referitoare la procesul de globalizare şi la cel de
regionalizare. Principala problemă în momentul în care trebuie să predai
studenţilor o disciplină cu acest nume este cea a selecţiei: care sunt cele mai
avizate păreri, care sunt cele mai competente opinii în domeniu? Pentru că un
curs trebuie să transmită informaţie, să spună lucruri necontroversate, despre
un subiect extrem de controversat.
În plus, pentru a scrie un curs de autor, trebuie să spui ceva nou: se
poate spune oare ceva nou despre globalizare şi regionalizare? Cu siguranţă da.
Dar este oare important pentru studenţi să afle o opinie anume despre acest
subiect, sau, dimpotrivă este bine să afle cât mai multe opinii pentru a-şi
forma în final propria părere?
Iată câteva dintre motivele care au
dus la actuala structură, mai puţin obişnuită a cursului de Globalizare şi regionalizare. Fiecare
capitol este tratat pe baza unei bibliografii specifice, considerată relevantă
pentru tema respectivă. Coerenţa este asigurată prin succesiunea – logică,
spunem noi – a capitolelor, precum şi prin comentariile de la începutul sau
sfârşitul fiecărei teme.
Parcurgerea acestui curs trebuie să
asigure în primul rând însuşirea câtorva concepte fundamentale pentru fiecare
viitor economist. Dar, cel puţin la fel de important este ca fiecare dintre
cititori să perceapă deschiderea intelectuală pe care o presupune o asemenea
disciplină. Practic, fiecare referinţă bibliografică, întregul curs se vrea un
îndemn la lectură.