Construita de o "vedeta" a vietii religioase din America, un
binecunoscut tele-predicator, dr. Robert H. Schuller, biserica
protestanta din orasul californian Garden Grove e o magnifica
"zidire" (am folosit cuvantul pentru savoarea sa arhaica, pentru ca
altfel, nu se potriveste; peretii acestui fantastic edificiu nu
sunt ziditi, greoi, din blocuri de materiale opace, ci par insasi
materializarea luminii - a luminii divine, spun credinciosii -,
solidificata in chipul unei catedrale).
O catedrala de lumina, intr-adevar; si imensa, pe deasupra -
stil american -, ceea ce o face cu atat mai fascinanta. Inalta cat
o cladire de 12 etaje, are peretii alcatuiti din peste 12.000 de
panouri de sticla transparenta, prinse intr-un paienjenis de
otel.
Impresionanta privita din afara, e inca si mai coplesitoare
vazuta dinauntru, cu plafonul aflat undeva sus, departe, deasupra
capului, cu lumina care se revarsa si cerul care se intrevede prin
peretii ei stravezii .
La asemenea volum, trebuiau si niste dotari pe masura: de pilda,
biserica are una dintre cele mai mari orgi din lume, cu peste
16.000 de tuburi.
Din sticla alba si oglinzi: templul Wat Rong Khun, Thailanda
Opera a unui artist contemporan, Chalermchai Kositpipat, lacasul
- desi e inca neterminat - si-a castigat deja faima: nu seamana cu
nici un alt templu din Thailanda; de fapt, nu prea seamana cu nimic
din lumea asta, dar seamana atat de bine cu o cladire din povesti,
incat te astepti sa rasara din el cine stie ce fapturi
fabuloase.
Pentru a impodobi templul inchinat lui Buddha, artistul se sprijina
pe simbolistica traditionala si isi foloseste intreaga sa putere
imaginativa, inchipuind o ornamentatie ce aminteste de cele patru
elemente, de puritatea lui Buddha, de renastere, de lupta dinte
bine si rau… Pe dinafara, totul ia forma unei incredibile alcatuiri
din sticla alba, ce pare impodobita cu o dantelarie de gheata.
Inceput in 1997, templul se afla inca in constructie, artistul
adaugand intruna noi detalii care sa-i desavarseasca viziunea.
Tot din sticla: Templul Wat Pa Maha Chedi Kaew, Thailanda
Exceptional exemplu de gandire ecologica & arhitectura
"verde": templul Wat Pa Maha Chedi Kaew este facut din - tineti-va
bine! - UN MILION DE STICLE DE BERE!
Da, in loc de caramizi, peretii sunt construiti din sticle de
bere, verzi si brune (sticle de Heineken si Chang - o marca locala
de bere, foarte populara), dispuse astfel incat sa formeze modele
geometrice, iar rezultatul este un mic edificiu cu infatisare pe
cat de originala, pe atat de armonioasa.
Cum ceva teren ar mai fi, iar bere se gaseste din belsug, micul
templu se afla inca in constructie. E un edificiu ridicat, intr-un
fel, prin subscriptie publica, desi "subscriptia" vine sub o forma
cu totul neasteptata. Calugarii budisti ai lacasului au reusit sa
imbine conceptul de implicare a comunitatii intr-un proiect de
arhitectura religioasa cu o metoda de a-si procura, cu cheltuieli
mici, materialul de constructie necesar: credinciosii sunt rugati
sa aduca sticle goale de bere, din care calugarii construiesc
zidurile templului, extinzandu-l mereu.
Din stanca si arama: Temppeliaukio Kirkko, Finlanda
In mintea noastra, o biserica rupestra - adapostita in stanca -
e ceva arhaic, rustic si primitiv. O biserica rupestra moderna…
pare o contradictie in termeni.
Si totusi… exista! Ingropata in mijlocul capitalei finlandeze,
Helsinki, lacasul arata - vazut din afara - a orice, doar a
biserica nu: e un imens capac bombat, de arama, peste un soi de
ghizduri de fantana - uriasa - din piatra.
Construita de fratii arhitecti Timo si Tuomo Suomalainen, biserica
a fost terminata in anul 1969. Spatiul interior a fost scobit
intr-un afloriment (o masa de roca), in interior peretii ramanand,
in cea mai mare parte, din piatra bruta, colturoasa. Deasupra a
fost asezat un acoperis boltit din cupru, cu margini din sticla,
prin care patrunde lumina.
Suprafata interiora a acoperisului e o alta ciudatenie
arhitecturala - e realizata, in intregime, din sarma de
cupru.
Desi lacas de cult, cladirea e folosita adesea pentru concerte,
datorita acusticii sale uimitoare, si e, totodata, una dintre cele
mai populare atractii turistice ale capitalei Finlandei.
Din oase de om: Kostnice Sedlec, Cehia
Am lasat-o dinadins la urma pe aceasta, pentru ca, intr-un top
al celor mai bizar decorate biserici, ar fi aproape sigur pe primul
loc. Asta pentru ca ormentatia interioara a bisericii este facuta
din zeci de mii (!) de oase umane!
Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela
romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini
medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista
Patrimoniului Mondial UNESCO.
Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in
spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi
morti.
Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene
din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in
pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci,
Pamantul Sfant.
Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de
pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul
manastirii.
Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare
respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus
Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit
prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie
ingropati neaparat acolo.
In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua
epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat
cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins.
In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o
biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept
osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu
prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul
cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca
spatiul devenise deja o mare problema).
Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei.
Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar
oasele se tot ingramadeau in ea.
In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat
pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in
lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in
biserica.
Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a
multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii,
omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci,
intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea
inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru
biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp,
pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.
Si asa se face ca, astazi, bisericuta din Sedlec este faimoasa
pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de
cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte
imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este
"interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi
de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti.
Memento mori!
|