"Dumnezeu mi-a arătat într-o zi lumina de la capătul tunelului. Poate era sfârșitul meu. Mergeam înainte și știam că nu o să mă mai pot întoarce înapoi. Apoi am realizat că trebuie să-l rog să mă lase să mă întorc pentru că încă nu mi-am terminat misiunea pe acest pământ. Fiul meu avea nevoie de mine. Urma să îi dau viață. Nu puteam să renunț așa ușor. Nu aș fi demonstrat nimic, nimănui. Și mi-a mai dat o șansă. De fapt era a doua deja. Să nu mai zic de câte ori am zis să îmi ia ani din viața mea dar să îmi țină copilul sănătos. Asta este cel mai important pentru o mamă. Poate că nu sunt o mamă model dar măcar încerc să fiu. M-am săturat să fiu judecată. Am suflet și eu. Și încă ceva! Eu nu mint! Și nici nu îmi place să mă repet. Pentru mine tot ce spun e sfânt. Nu mă abat de la propriile reguli și principii indiferent de ceea ce îmi oferă viața. Eu știu ce vreau, ce pot și mai ales cât pot să ofer și dacă simți că e prea mult pentru tine ar fi bine să te retragi. Nu îmi place să pierd timpul degeaba. Timpul este foarte prețios pentru mine și îmi place să îl folosesc doar în sens constructiv. Atunci când vine vorba de mine, mă pun întotdeauna pe ultimul loc. Încă o fac și nu mă mândresc cu asta. Am uitat să mă iubesc de ceva timp. Iubesc să îi fac pe alții fericiți și mă hrănesc cu asta. Chestia asta îmi dă putere și o energie ieșită din comun. Îmi place să cred că undeva, cineva, are grijă de noi. Cât despre încredere, mi-o poți câștiga dar îți va lua ceva timp și s-ar putea să te plictisești. Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor. Ai grijă în cine te încrezi! Nimeni nu îți este prieten la modul real. Tu îți ești singurul și realul tău prieten. Restul, sunt detalii."

Cu drag,

Viorica Giaba