4:03 PM Romanul " Predestinat la Suferinta - Capitolul 5 - O nenorocire " | |
Singura solutie era sa ma intorc acasa si asta am si facut dar spre dezamagirea mea am avut parte de o alta surpriza neplacuta . La intoarcerea acasa am constatat faptul ca in curtea casei mele se aflau toti oamenii din sat ,iar in mijlocul curtii era ... Doamne ! Nu imi venea sa cred ce imagine funebra ... Copilul era pus intr-o cutie in jurul careia se aflau toti oameni si plangeau . Eu eram prea mic ca sa imi dau seama ceea ce se intamplase acolo ,desi eram constient de faptul ca cel mic patise ceva . Mama copilului era distrusa ,plangea intruna si la aparitia mea a reactionat foarte violent . Eu eram singurul vinovat de moartea copilului ei . Am fost luat de un vecin si dus la grajd unde am fost inchis din nou . Un alt lucru dureros a fost atunci cand mi-am dat seama de faptul ca animalele nu mai erau ,casa era distrusa , de hrana nu aveam nimic , nu stiam ce sa fac ,ma simteam vinovat de moartea celui mic ,eram epuizat de atata drum ,slabisem enorm de mult ,eram aproape dezbracat ....ma simteam ingrozitor ! . Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraz , dar asta nu ar fi contat daca nu ar fi venit uriasul la mine sa imi ceara socoteala pentru ca i-am facut sa creada faptul ca am murit dupa asta mi-a tras o bataie pana am lesinat si nu am mai stiut nimic de mine . Intr-una din zile ma pomenesc cu uriasul peste mine , venise sa imi dea coltul de paine si m-a rugat ca atata timp cat va fi plecat de acasa , sa am eu grija de femeia aceea . Am fost de acord si ulterior am fost dus pentru prima oara de la moartea parintilor mei ,in casa . Am fost lasat singur cu femeia respectiva . Era foarte slabita ,nu mai mancase de cand murise copilul sau fata ii era palida lucru ce ma ingrijora cel mai mult . Am rugat-o sa manance dar nu a vrut spunandu-mi ca nu poate ... Inca cateva luni bune am pazit-o ,am determinat-o sa manance si chiar ne intelegeam foarte bine . Si-a cerut iertare pentru ca m-a considerat un copil rau , si mi-a spus ca are un cadou pentru mine . Eu am incercat sa ii explic faptul ca am avut grija de ea ,pentru ca tin la ea ca la mama mea si ca mi-a facut placere sa o ajut . Era prima data cand eram considerat si eu un om bun . Desi ea imi spunea mereu ca se simte mult mai bine ,eu o vedeam tot mai slabita si tot mai palida . Imi gasisem ceva de lucru prin sat si aduceam bani acasa . Atitudinea femeii se schimbase foarte mult ,chiar se comporta foarte frumos cu mine . Eu ii gateam ,faceam curatenie ,aveam grija de ea si ca sa fiu sincer imi era bine , o consideram ca o a doua mama si chiar ajunsesem sa o iubesc foarte mult . Nu dupa mult timp si-a revenit lucru ce m-a facut extrem de fericit ,incepuse sa gateasca si ma considera copilul ei . In sfarsit puteam sa spun ca totul era bine cu exceptia unui singur lucru care ma framanta : uriasul ...oare ce s-o fi intamplat cu el ? De ce nu s-a mai intors ? Desi acest lucru era bine ca nu mai venise ...pentru ca imi era foarte bine asa ...Munceam cu ziua pe la vecini ,pentru a ii oferi mamei mele tot . Acum plangeam ,dar plangeam pentru ca ma simteam foarte fericit ...o bucatica de paine si o cana de lapte ce mi se oferea in schimbul muncii tot ii ofeream ei ...eu prefeream sa ma multumesc cu un strugure din gradina vecinului , sau cu o nuca stricata si plina de viermi ,decat sa ii iau bucata mamei. O iubeam si i-as fi oferit tot . Intr-una din zile m-a chemat la ea si mi-a zis : - Copile ,mai tii minte ca ti-am promis ceva ? Eu am dat nepasator din umeri ,iar ea m-a pus sa caut intr-un dulapior ,un portmoneu vechi si maro ...Aceea era rasplata mea ! . L-am deschis si am vazut acolo o cruciulita frumoasa de aur . Am fost foarte mirat ,iar mamica cea noua mi-a zis ca aia e singura avere ramasa de la mama sa si pe care vrea sa mi-o ofere mie, copilului ei . | |
|
Total comentarii : 0 | |